declanşator
[Sinonime]
DECLANŞATÓR, declanşatoare, s.n. Dispozitiv, acţionat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici şi declanşarea mecanismelor; declanşor. – Declanşa + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECLANŞAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru declanşarea unui mecanism; declic. /a declanşa + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECLANŞATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanşor. [< declanşa + -tor].
(Dicţionar de neologisme)
DECLANŞATÓR, -OÁRE I. adj. care declanşează. II. s. n. dispozitiv acţionat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanşează un mecanism; declanşor. (< declanşa + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
declanşatór s. n. (sil. -clan-), pl. declanşatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
declanşatór adj. m., pl. declanşatóri; f. sg. şi pl. declanşatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECLANŞATÓR s. (TEHN.) declanşor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECLANŞAT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru declanşarea unui mecanism; declic. /a declanşa + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECLANŞATÓR, -OÁRE I. adj. care declanşează. II. s. n. dispozitiv acţionat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanşează un mecanism; declanşor. (< declanşa + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
declanşatór s. n. (sil. -clan-), pl. declanşatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
declanşatór adj. m., pl. declanşatóri; f. sg. şi pl. declanşatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECLANŞATÓR s. (TEHN.) declanşor.
(Dicţionar de sinonime)