declarativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

declarativ

DECLARATÍV, -Ă, declarativi, -e, adj. Care conţine o declaraţie. ♢ Ton declarativ = ton ferm, sentenţios, categoric. – Din fr. déclaratif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECLARATÍV ~ă (~i, ~e) Care are caracter de declaraţie; bazat numai pe declaraţii. ♢ Ton ~ ton ferm, categoric. /<fr. déclaratif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECLARATÍV, -Ă adj. Care conţine declaraţii. ♢ Ton declarativ = ton ferm, categoric, sentenţios. [Cf. fr. déclaratif].
(Dicţionar de neologisme)

DECLARATÍV, -Ă adj. 1. care conţine declaraţii. o ton ~ = ton ferm, categoric, sentenţios. 2. (jur.; despre un act) prin care se constată existenţa unui drept preexistent. 3. (despre verbe, propoziţii) care exprimă o aserţiune; asertiv. (< fr. déclaratif)
(Marele dicţionar de neologisme)

declaratív adj. m. (sil. -cla-), pl. declaratívi; f. sg. declaratívă, pl. declaratíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de dec decl decla declar

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ rativ arativ