declinație

DECLINÁŢIE, declinaţii, s.f. 1. (Gram.; înv.) Declinare. 2. Unghiul format de ecuatorul ceresc cu rază vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe cer. ♢ Declinaţie magnetică = unghiul format de direcţia acului magnetic al busolei cu direcţia geografică nord-sud, datorită faptului că polii magnetici nu corespund cu cei geografici. [Var.: declinaţiúne s.f.] – Din fr. déclinaison, lat. declinatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECLINÁŢI//E ~i f. astr. Coordonată exprimată prin mărimea unghiului format de ecuatorul ceresc cu raza imaginară care duce spre un astru sau spre un punct de pe bolta cerească. ♢ ~ magnetică unghi format de meridianul magnetic al unui loc şi de meridianul geografic. [Art. declinaţia; G.-D. declinaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. declination, lat. declinatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECLINÁŢIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cerească. ♢ Declinaţie magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc. [Var. declinaţiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. déclinaison, it. declinazione].
(Dicţionar de neologisme)

DECLINÁŢIE s. f. unghi între direcţia unui astru şi planul ecuatorial. o ~ magnetică = unghiul dintre direcţia nordului magnetic şi meridianul geografic al unui loc. (< fr. déclination, lat. declinatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

declináţie s. f. (sil. -cli-, -ţi-e), art. declináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. declináţiei; pl. declináţii, art. declináţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECLINÁŢIE s. v. declinare.
(Dicţionar de sinonime)