declinometru
DECLINOMÉTRU, declinometre, s.n. Aparat pentru determinarea declinaţiei magnetice. – Din fr. déclinomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECLINOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea poziţiei meridianului magnetic, a declinaţiei magnetice. [< fr. déclinomètre].
(Dicţionar de neologisme)
DECLINOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea declinaţiei magnetice. (< fr. déclinomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
declinométru s. n. (sil. -cli-, -tru), art. declinométrul; pl. declinométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECLINOMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea poziţiei meridianului magnetic, a declinaţiei magnetice. [< fr. déclinomètre].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
declinométru s. n. (sil. -cli-, -tru), art. declinométrul; pl. declinométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)