decoafa

DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. şi refl. A(-şi) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer].
(Dicţionar de neologisme)

DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-şi) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-şi) strica coafura. (< fr. décoiffer)
(Marele dicţionar de neologisme)

decoafá vb. (sil. -coa-), ind. prez. 1 sg. decoaféz, 3 sg. şi pl. decoafeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)