decocție

DECÓCŢIE, decocţii. s.f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obţine un decoct; (concr.) decoct. – Din fr. décoction, lat. decoctio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECÓCŢI//E ~i f. 1) Operaţie de obţinere a unui decoct. 2) v. DECOCT. [Art. decocţia; G.-D. decocţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. décoction, lat. decoctio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECÓCŢIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (concr.) decoct. [Gen. -iei, var. decocţiune s.f. / < fr. décoction, lat. decoctio].
(Dicţionar de neologisme)

DECÓCŢIE s. f. fierbere a unor plante în apă; decoct. (< fr. décoction, lat. decoctio)
(Marele dicţionar de neologisme)

decócţie s. f. (sil. -ţi-e), art. decócţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. decócţiei; pl. decócţii, art. decócţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECÓCŢIE s. v. decoct.
(Dicţionar de sinonime)