decolezi

DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafaţa unei ape şi a-şi lua zborul. – Din fr. décoller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECOL//Á pers. 3 ~eáză intranz. (despre aeronave) A se ridica în aer; a-şi lua zborul. /<fr. décoller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

decolá (decoléz, decolát), vb. – A-şi lua zborul un avion. Fr. décoller. – Der. decolaj, s.n., din fr. décollage.
(Dicţionarul etimologic român)

DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ şi a-şi lua zborul. [< fr. décoller].
(Dicţionar de neologisme)

DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă şi a-şi lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)
(Marele dicţionar de neologisme)

decola, decolez v.i. (deţ.) a evada. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

decolá vb., ind. prez. 1 sg. decoléz, 3 sg. şi pl. decoleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
A decola ≠ a ateriza
(Dicţionar de antonime)