decolmata

[Conjugare]

DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăţa canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECOLMAT//Á ~éz tranz. (canale, bazine etc.) A curăţa de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].
(Dicţionar de neologisme)

DECOLMATÁ vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater)
(Marele dicţionar de neologisme)

decolmatá vb., ind. prez.1 sg. decolmatéz, 3 sg. şi pl. decolmateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: de dec deco decol decolm

Cuvinte se termină cu literele: ta ata mata lmata olmata