decolmatare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECOLMATÁ, decolmatez, vb. I. Tranz. A curăţa canale, bazine etc. de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. – Din fr. décolmater.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECOLMATÁRE, decolmatări, s.f. Acţiunea de a decolmata şi rezultatul ei. – V. decolmata.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECOLMAT//Á ~éz tranz. (canale, bazine etc.) A curăţa de materialul aluvionar depus de apele curgătoare. /<fr. décolmater
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECOLMATÁ vb. I. tr. (Tehn.) A deznisipa. [< fr. decolmater].
(Dicţionar de neologisme)

DECOLMATÁRE s.f. Deznisipare (a puţurilor). [< decolmata].
(Dicţionar de neologisme)

DECOLMATÁ vb. tr. a îndepărta materialul aluvionar depus pe fundul unui curs de apă, canal sau bazin. (< fr. décolmater)
(Marele dicţionar de neologisme)

decolmatá vb., ind. prez.1 sg. decolmatéz, 3 sg. şi pl. decolmateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decolmatáre s. f., g.-d. art. decolmatării; pl. decolmatări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de dec deco decol decolm

Cuvinte se termină cu literele: re are tare atare matare