DECOLORÁ, decolorez, vb. I. 1. Refl. (Despre ţesături) A-şi pierde culoarea, a ieşi (6) (de soare, la spălat etc.) ♦ A căpăta o culoare ştearsă, mai deschisă; fig. (despre abstracte) a se şterge, a păli. 2. Tranz. A înlătura total sau parţial culoarea de pe o ţesătură, un tablou etc. – Din fr. décolorer, lat. decolorare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECOLORÁRE, decolorări, s.f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii). 2. Operaţie care are ca scop îndepărtarea unei substanţe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranţilor, în vederea purificării, albirii, vopsirii şi imprimării a diferite produse. – V. decolora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DECOLOR//Á ~éz tranz. A face să se decoloreze. /<fr. décolorer, lat. decolorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DECOLOR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se şterge. 2) (despre culori) A deveni mai puţin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a şterge culoarea de pe o ţesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLORÁRE s.f. Acţiunea de a (se) decolora şi rezultatul ei. [< decolora].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLORÁ vb. I. refl. a-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a şterge culoarea (de pe o ţesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)
(Marele dicţionar de neologisme)
decolorá vb., ind. prez. 1 sg. decoloréz, 3 sg. şi pl. decoloreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decoloréze; ger. decolorând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decoloráre s. f. → colorare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECOLORÁ vb. a ieşi, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ la spălat.)
(Dicţionar de sinonime)
DECOLORÁRE s. ieşire, spălăcire. (~ unui material textil.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) decolora ≠ a (se) colora
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECOLORÁRE, decolorări, s.f. 1. Faptul de a (se) decolora; pierderea culorii (vii). 2. Operaţie care are ca scop îndepărtarea unei substanţe colorante sau colorate cu ajutorul decoloranţilor, în vederea purificării, albirii, vopsirii şi imprimării a diferite produse. – V. decolora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DECOLOR//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-şi pierde culoarea iniţială (sub acţiunea unor factori nefavorabili); a se spălăci; a se şterge. 2) (despre culori) A deveni mai puţin intens. /<fr. décolorer, lat. decolorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECOLORÁ vb. I. 1. refl. A-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă, mai deschisă. 2. tr. A înlătura, a şterge culoarea de pe o ţesătură, de pe un tabou etc. [Cf. fr. décolorer, lat. decolorare].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLORÁRE s.f. Acţiunea de a (se) decolora şi rezultatul ei. [< decolora].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLORÁ vb. I. refl. a-şi pierde culoarea; a căpăta o culoare mai ştearsă, mai deschisă. II. tr. a înlătura, a şterge culoarea (de pe o ţesătură, un tablou etc.). (< fr. décolorer, lat. decolorare)
(Marele dicţionar de neologisme)
decolorá vb., ind. prez. 1 sg. decoloréz, 3 sg. şi pl. decoloreáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decoloréze; ger. decolorând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decoloráre s. f. → colorare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECOLORÁ vb. a ieşi, a se spălăci, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Ţesătura s-a ~ la spălat.)
(Dicţionar de sinonime)
DECOLORÁRE s. ieşire, spălăcire. (~ unui material textil.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A (se) decolora ≠ a (se) colora
(Dicţionar de antonime)