DECOLTÁ, decoltez, vb. I. Tranz. A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte (feminină) în jurul gâtului, adâncind uneori tăietura în faţă, în spate sau peste umeri. – Din fr. décolleter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECOLTÁT, -Ă, decoltaţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DECOLT//Á ~éz tranz. (haine) A prevedea cu decolteu. /<fr. décolleter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECOLTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decenţă; neruşinat; impudic; indecent. Glumă ~tă. /v. a decolta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
decoltá (decoltéz, decoltát), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s.n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneţ).
(Dicţionarul etimologic român)
DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori şi a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori şi a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor şi a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ♢ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)
(Marele dicţionar de neologisme)
decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. şi pl. decolteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decoltát adj. m., pl. decoltáţi; f. sg. decoltátă, pl. decoltáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECOLTÁT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECOLTÁT, -Ă, decoltaţi, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Cu decolteu (mare); (despre persoane) care poartă rochii, haine etc. cu decolteu. 2. (Fam.) Indecent, necuviincios. – Din fr. décolleté.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECOLTÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre obiecte de îmbrăcăminte) Care are decolteu (mare). 2) (despre persoane) Care este îmbrăcat în haine cu decolteu (mare). 3) fig. Care este lipsit de decenţă; neruşinat; impudic; indecent. Glumă ~tă. /v. a decolta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
decoltá (decoltéz, decoltát), vb. – A răscroi mult un obiect de îmbrăcăminte. Fr. décolleter. – Der. (din fr.) decolteu, s.n.; decoltat, adj. (răscroit; îndrăzneţ).
(Dicţionarul etimologic român)
DECOLTÁ vb. I. tr. A croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor (uneori şi a spatelui) să rămână descoperită; a răscroi mult în jurul gâtului o rochie, o haină etc. [< fr. décolleter].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (Despre haine) Care lasă descoperită o parte a pieptului, a umerilor (uneori şi a spatelui); cu decolteu. ♦ (Despre femei) Care poartă haine, rochii decoltate. 2. (Fig.) Indecent, necuviincios. [Cf. fr. décolleté].
(Dicţionar de neologisme)
DECOLTÁ vb. tr. a croi (o rochie, o haină etc.) în aşa fel ca o parte a pieptului, a umerilor şi a spatelui să rămână descoperite. (< fr. décolleter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DECOLTÁT, -Ă adj. 1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare). ♢ (despre femei) care poartă asemenea haine. 2. (fam.) indecent, necuviincios, impudic. (< fr. décolleté)
(Marele dicţionar de neologisme)
decoltá (a răscroi) vb., ind. prez. 1 sg. decoltéz, 3 sg. şi pl. decolteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decoltát adj. m., pl. decoltáţi; f. sg. decoltátă, pl. decoltáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECOLTÁT adj. v. deşănţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
(Dicţionar de sinonime)