decompoziție

DECOMPOZIŢÍE, decompoziţii, s.f. Determinare, prin analiză sau prin calcul, a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecţionarea unui obiect dintr-o ţesătură sau dintr-un tricot. [Var.: decompoziţiúne s.f.] – Din fr. décomposition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECOMPOZÍŢI//E ~i f. Procedeu de determinare prin analiză sau prin calcul a caracteristicilor tehnice ale materiei prime folosite la confecţionarea unui obiect dintr-o ţesătură sau dintr-un tricot. /<fr. décomposition
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECOMPOZÍŢIE s.f. 1. Analiză a unei substanţe (mai ales a unei ţesături) în vederea cunoaşterii structurii ei. 2. Atrepsie. [Gen. -iei, var. decompoziţiune s.f. / cf. fr. décomposition].
(Dicţionar de neologisme)

DECOMPOZÍŢIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanţe în vederea cunoaşterii ei. (< fr. décomposition)
(Marele dicţionar de neologisme)

decompozíţie s. f. → compoziţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)