deconsilia

DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I. Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pr.: -li-a] – Din fr. déconseiller, prin apropiere de consiliu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECONSILI//Á ~éz tranz. (persoane) A sfătui să renunţe (la o intenţie); a disuada. /<fr. déconseiller
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECONSILIÁ vb. I. tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. déconseiller].
(Dicţionar de neologisme)

DECONSILIÁ vb. tr. a sfătui pe cineva să nu facă ceva. (< fr. déconseiller)
(Marele dicţionar de neologisme)

deconsiliá vb. → consilia
(Dicţionar ortografic al limbii române)