deconspirare

DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I. Tranz. A demasca o conspiraţie; a divulga un secret. ♦ Refl. A se trăda. – Des¹- + conspira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECONSPIRÁRE, deconspirări, s.f. Faptul de a (se) deconspira. – V. deconspira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECONSPIRÁ deconspír tranz. (conspiraţii, secrete etc.) A face cunoscut (tuturor); a da în vileag. /des- + a conspira
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECONSPIRÁ vb. I. tr. A descoperi, a da pe faţă o conspiraţie; a dezvălui un secret. ♦ refl. A se trăda, a-şi dezvălui identitatea ascunsă. [p.i. deconspír. / et. incertă].
(Dicţionar de neologisme)

DECONSPIRÁRE s.f. Acţiunea de a (se) deconspira. [< deconspira].
(Dicţionar de neologisme)

DECONSPIRÁ vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspiraţie; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de¹- + conspira)
(Marele dicţionar de neologisme)

deconspirá vb., ind. prez. 1 sg. deconspír, 3 sg. şi pl. deconspíră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deconspiráre s. f., pl. deconspirări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECONSPIRÁ vb. v. destăinui.
(Dicţionar de sinonime)

DECONSPIRÁRE s. v. destăinuire.
(Dicţionar de sinonime)