decopertare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECOPERTÁ, decopertez, vb. I. Tranz. A desface acoperişul unei construcţii. ♦ Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafaţă). [Var.: descopertá vb. I] – Des1- + coperta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECOPERTÁRE, decopertări, s.f. Acţiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s.f.] – V. decoperta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECOPERT//Á ~éz tranz. 1) (case, clădiri etc.) A lipsi de acoperiş. 2) (zăcăminte minerale) A dezveli pentru a fi exploatat la suprafaţă. /des- + a coperta.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperişul unei construcţii. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafaţă), îndepărtând rocile sterile. ♢ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it. discopertare)
(Marele dicţionar de neologisme)

decopertá vb., ind. prez.1 sg. decopertéz, 3 sg. şi pl. decoperteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decopertáre s.f., pl. decopertări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de dec deco decop decope

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare ertare