DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde şi a înlătura cojile de pe unele seminţe în vederea consumului. ♦ A curăţa de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare şi ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parţial, o membrană îngroşată care înveleşte un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECORTICÁRE, decorticări, s.f. Acţiunea de a decortica şi rezultatul ei; decorticaţie. 1. Operaţie de desprindere şi de înlăturare a cojilor de pe unele seminţe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parţială, a părţii corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DECORTI//CÁ ~chéz tranz. 1) (se-minţe) A curăţa de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a răşlui. 2) (arbori) A curăţa de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelişul cortical prin intervenţie chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECORTICÁ vb. I. tr. A curăţa de coajă grăunţele de cereale. ♦ A curăţa de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroşată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarţă].
(Dicţionar de neologisme)
DECORTICÁRE s.f. Acţiunea de a decortica şi rezultatul ei; decorticaţie. [< decortica].
(Dicţionar de neologisme)
DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele seminţe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroşată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)
(Marele dicţionar de neologisme)
decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. şi pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decortichéze; ger. decorticând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decorticáre s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)
(Dicţionar de sinonime)
DECORTICÁRE s. decorticaţie. (~ orezu-lui.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECORTICÁRE, decorticări, s.f. Acţiunea de a decortica şi rezultatul ei; decorticaţie. 1. Operaţie de desprindere şi de înlăturare a cojilor de pe unele seminţe în vederea consumului sau prelucrării ulterioare a acestora. 2. Îndepărtare chirurgicală, totală sau parţială, a părţii corticale a unui organ (creier, rinichi etc.) – V. decortica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DECORTICÁ vb. I. tr. A curăţa de coajă grăunţele de cereale. ♦ A curăţa de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroşată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarţă].
(Dicţionar de neologisme)
DECORTICÁRE s.f. Acţiunea de a decortica şi rezultatul ei; decorticaţie. [< decortica].
(Dicţionar de neologisme)
DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele seminţe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroşată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)
(Marele dicţionar de neologisme)
decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. şi pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decortichéze; ger. decorticând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decorticáre s. f., g.-d. art. decorticării; pl. decorticări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)
(Dicţionar de sinonime)
DECORTICÁRE s. decorticaţie. (~ orezu-lui.)
(Dicţionar de sinonime)