decorticat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECORTICÁ, decortichez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde şi a înlătura cojile de pe unele seminţe în vederea consumului. ♦ A curăţa de coajă arborii, cu scopul de a stârpi insectele dăunătoare şi ouăle lor. 2. (Med.) A îndepărta chirurgical, total sau parţial, o membrană îngroşată care înveleşte un organ (creier, rinichi etc.). – Din fr. décortiquer, lat. decorticare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECORTICÁT, -Ă, decorticaţi, -te, adj. (Despre seminţe, fructe) Decojit2. – V. decortica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECORTI//CÁ ~chéz tranz. 1) (se-minţe) A curăţa de coajă (în vederea consumului sau prelucrării ulterioare); a răşlui. 2) (arbori) A curăţa de coajă (în scopul nimicirii insectelor vătămătoare). 3) med. (creier, rinichi) A dezveli de învelişul cortical prin intervenţie chirurgicală. /<fr. decortiquier, lat. decorticare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECORTICÁ vb. I. tr. A curăţa de coajă grăunţele de cereale. ♦ A curăţa de coajă arborii, pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor. ♦ A înlătura o membrană îngroşată care acoperă un organ. [P.i. -chez. / < fr. décortiquer, cf. lat. de – de, cortex – scoarţă].
(Dicţionar de neologisme)

DECORTICÁ vb. tr. 1. a îndepărta cojile de pe unele seminţe. 2. a descoji arborii pentru stârpirea insectelor vătămătoare şi a ouălor lor. 3. a înlătura pe cale chirurgicală o membrană îngroşată care acoperă un organ. (< fr. décortiquer, lat. decorticare)
(Marele dicţionar de neologisme)

decorticá vb., ind. prez. 1 sg. decortichéz, 3 sg. şi pl. decorticheáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. decortichéze; ger. decorticând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decorticát adj. m., pl. decorticáţi; f. sg. decorticátă, pl. decorticáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DECORTICÁ vb. (rar) a pisa. (A ~ orez.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dec deco decor decort

Cuvinte se termină cu literele: at cat icat ticat rticat