DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECREPITÁRE, decrepitări, s.f. Acţiunea de a (se) decrepita şi rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcţii. – V. decrepita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECREPITÁRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri din cauza dilatării lor inegale la creşterea bruscă a temperaturii; decrepitaţie. [Cf. fr. décrépiter].
(Dicţionar de neologisme)
DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DECREPITÁRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale la creşterea bruscă a temperaturii; decrepitaţie. (< decrepita)
(Marele dicţionar de neologisme)
decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. şi pl. decrepiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decrepitáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitării; pl. decrepitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECREPITÁRE, decrepitări, s.f. Acţiunea de a (se) decrepita şi rezultatul ei; rupere a cristalelor prin ridicarea bruscă a temperaturii lor, datorită dilatării inegale pe diferite direcţii. – V. decrepita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
DECREPITÁRE s. f. rupere a cristalelor din cauza dilatării lor inegale la creşterea bruscă a temperaturii; decrepitaţie. (< decrepita)
(Marele dicţionar de neologisme)
decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. şi pl. decrepiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decrepitáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitării; pl. decrepitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)