decrepitudine

DECREPITÚDINE s.f. Stare de bătrâneţe înaintată, caracterizată prin slăbire excesivă şi prin pierderea aproape totală a forţelor vitale; ramolire, ramolisment. ♢ Fig. Decădere extremă, ruină. – Din fr. décrépitude.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECREPITÚDIN//E ~i f. Lipsă de vigoare fizică (şi intelectuală), provocată de bătrâneţe înaintată; slăbiciune extremă. [Art. decrepitudinea; G.-D.decrepitudinii] /<fr. decrépitude
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECREPITÚDINE s.f. Stare de adâncă bătrâneţe, caracterizată prin slăbire excesivă şi prin pierderea aproape totală a forţelor; ramolire, ramolisment. [Cf. fr. décrépitude].
(Dicţionar de neologisme)

DECREPITÚDINE s. f. stare de bătrâneţe înaintată prin slăbire excesivă şi pierderea aproape totală a forţelor; ramolisment. ♢ (fig.) decădere, declin avansat. (< fr. décrépitude)
(Marele dicţionar de neologisme)

decrepitúdine s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decrepitúdinii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DECREPITÚDINE s. v. ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate.
(Dicţionar de sinonime)