decretare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentenţios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECRETÁRE, decretări, s.f. (Rar) Acţiunea de a decreta şi rezultatul ei. – V. decreta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECRET//Á ~éz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara în mod categoric; a exprima cu ton sentenţios. /<fr. décréter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentenţios ceva. [< fr. décréter].
(Dicţionar de neologisme)

DECRETÁRE s.f. Acţiunea de a decreta şi rezultatul ei. [< decreta].
(Dicţionar de neologisme)

DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentenţios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)
(Marele dicţionar de neologisme)

decretá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decretéz, 3 sg. şi pl. decreteáză; ger. decretând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decretáre s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decretării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DECRETÁ vb. (JUR.) 1. a dispune, (înv.) a lega. (Prin prezenta, şeful statului ~ ...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)
(Dicţionar de sinonime)

DECRETÁRE s. (JUR.) proclamare. (~ stării de urgenţă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dec decr decre decret

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare retare