decroșare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECROŞÁ, decroşez, vb. I. 1. Tranz. A desprinde ceva care a fost agăţat. 2. Refl. (Despre o maşină electrică) A se desprinde. 3. Refl. (Despre strate geologice) A se deplasa în plan orizontal de-a lungul unei spărturi. – Din fr. décrocher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECROŞÁRE, decroşări, s.f. Acţiunea de a (se) decroşa şi rezultatul ei. ♦ (Geol.) Fractură în scoarţa terestră de-a lungul căreia se decroşează (3) stratele. – V. decroşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECROŞ//Á ~éz tranz. (obiecte agă-ţate sau prinse) A desprinde, a scoate din cârlig (sau din cui), detaşând. ~ un tablou suspendat. ~ receptorul telefonic. /<fr. décrocher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECROŞÁ vb. I. 1. tr. A desprinde un obiect din cârligul în care este agăţat. 2. refl. (Despre o maşină electrică) A se opri din mers, a ieşi din regimul de funcţionare normal. 3. (Mil.) A rupe contactul cu inamicul. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. décrocher].
(Dicţionar de neologisme)

DECROŞÁRE s.f. Acţiunea de a (se) decroşa şi rezultatul ei; decroşaj. ♦ Fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. ♦ Rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. [< decroşa].
(Dicţionar de neologisme)

DECROŞÁ vb. I. tr. a desprinde ceva care a fost agăţat. II. refl. 1. (despre o maşină electrică) a se opri din mers, a ieşi din regimul de funcţionare. 2. (mil.) a rupe contactul cu inamicul. 3. (despre straturi geologice) a se deplasa orizontal de-a lungul unei fracturi. (< fr. décrocher)
(Marele dicţionar de neologisme)

DECROŞÁRE s. f. 1. acţiunea de a (se) decroşa; decroşaj. 2. fractură în scoarţa terestră în lungul căreia unul din compartimentele rezultate este deplasat în sens orizontal. 3. rupere a unui aliniament arhitectonic prin retragerea sau împingerea înainte a unui element. (< decroşa)
(Marele dicţionar de neologisme)

decroşá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroşéz, 3 sg. şi pl. decroşeáză, 1 pl. decroşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. decroşéze; ger. decroşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decroşáre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. decroşării; pl. decroşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DECROŞÁ vb. (TEHN.) a (se) desprinde. (A ~ o maşină electrică.)
(Dicţionar de sinonime)

DECROŞÁRE s. (TEHN.) desprindere. (~ unei maşini electrice.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dec decr decro decros

Cuvinte se termină cu literele: re are sare osare rosare