decromare

DECROMÁ, decromez, vb. I. Tranz. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. – De(s)- + croma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECROMÁRE, decromări, s.f. Acţiunea de a decroma. – V. decroma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECROM//Á ~éz tranz. (forme de tipar) A curăţa de stratul de crom depus. /de[s] + a croma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECROMÁ vb. I. tr. A înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. [< de- + croma].
(Dicţionar de neologisme)

DECROMÁRE s.f. Acţiunea de a decroma. [< decroma].
(Dicţionar de neologisme)

DECROMÁ vb. tr. a înlătura stratul de crom depus pe o formă de tipar. (< fr. déchromer)
(Marele dicţionar de neologisme)

decromá vb. (sil. -cro-), ind. prez. 1 sg. decroméz, 3 sg. şi pl. decromeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decromáre s. f., pl. decromări
(Dicţionar ortografic al limbii române)