decumbent
DECUMBÉNT, -Ă adj. (Bot.; despre tulpinile târâtoare) Care are un vârf ascendent. [Cf. lat. decumbere = a se culca jos].
(Dicţionar de neologisme)
DECUMBÉNT, -Ă adj. (despre ramuri sau tulpini târâtoare) cu vârf ascendent. (< engl. decumbent)
(Marele dicţionar de neologisme)
decumbént adj. m., pl. decumbénţi; f. sg. decumbéntă, pl. decumbénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECUMBÉNT, -Ă adj. (despre ramuri sau tulpini târâtoare) cu vârf ascendent. (< engl. decumbent)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)