decupa

DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăţi dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECUP//Á ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părţi, bucăţi). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].
(Dicţionar de neologisme)

DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detaşa (I, 1). (< fr. découper)
(Marele dicţionar de neologisme)

decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. şi pl. decupeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)