decupare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăţi dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECUPÁRE, decupări, s.f. Acţiunea de a decupa şi rezultatul ei; decupat1, decupaj (1). ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăţi; tăiere a unui obiect după o formă dată. – V. decupa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECUP//Á ~éz tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părţi, bucăţi). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].
(Dicţionar de neologisme)

DECUPÁRE s.f. Acţiunea de a decupa; decupaj; decupat. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăţi; tăiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ♦ Tăiere a foilor de furnir dintr-un buştean. [< decupa].
(Dicţionar de neologisme)

DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detaşa (I, 1). (< fr. découper)
(Marele dicţionar de neologisme)

decupá vb., ind. prez. 1 sg. decupéz, 3 sg. şi pl. decupeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decupáre s. f., g.-d. art. decupării; pl. decupări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DECUPÁRE s. decupaj, decupat. (~ unui scenariu teatral.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dec decu decup decupa

Cuvinte se termină cu literele: re are pare upare cupare