decupator
DECUPATÓR, decupatoare, s.n. Maşină pentru decupat. – Decupa + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECUPATÓR s.n. Maşină de decupat. [După fr. découpeur].
(Dicţionar de neologisme)
DECUPATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi. II. s. n. maşină de decupat. (< decupa + -tor)
(Marele dicţionar de neologisme)
decupatór s. n., pl. decupatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decupatór s. m., pl. decupatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECUPATÓR s.n. Maşină de decupat. [După fr. découpeur].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
decupatór s. n., pl. decupatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decupatór s. m., pl. decupatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)