decuplare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DECUPLÁ, decuplez, vb. I. Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (2). – Din fr. découpler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECUPLÁRE, decuplări, s.f. Acţiunea de a decupla şi rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – V. decupla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECUPL//Á ~éz tranz. (sisteme tehnice) A scoate din cuplaj. /<fr. découpler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECUPLÁ vb. I. tr. A desface, a dezlega (părţile unui cuplu). [< fr. découpler].
(Dicţionar de neologisme)

DECUPLÁRE s.f. Acţiunea de a decupla şi rezultatul ei; dezlegare. [< decupla].
(Dicţionar de neologisme)

DECUPLÁ vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate. (< fr. découpler)
(Marele dicţionar de neologisme)

decuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. decupléz, 3 sg. şi pl. decupleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decupláre s. f. → cuplare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DECUPLÁ vb. v. deconecta.
(Dicţionar de sinonime)

DECUPLÁRE s. v. deconectare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A decupla ≠ a cupla
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: de dec decu decup decupl

Cuvinte se termină cu literele: re are lare plare uplare