decuscuta

[Conjugare]

DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa seminţele de cuscută aflate în amestec cu seminţe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăţa de cuscută (plante, seminţe). [< fr. décuscuter].
(Dicţionar de neologisme)

DECUSCUTÁ vb. tr. a curăţa cuscuta de pe plante; a separa seminţele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)
(Marele dicţionar de neologisme)

decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. şi pl. decuscútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: de dec decu decus decusc

Cuvinte se termină cu literele: ta uta cuta scuta uscuta