DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa seminţele de cuscută aflate în amestec cu seminţe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECUSCUTÁRE, decuscutări, s.f. Acţiunea de a decuscuta şi rezultatul ei. – V. decuscuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăţa de cuscută (plante, seminţe). [< fr. décuscuter].
(Dicţionar de neologisme)
DECUSCUTÁRE s.f. Acţiunea de a decuscuta şi rezultatul ei. [< decuscuta].
(Dicţionar de neologisme)
DECUSCUTÁ vb. tr. a curăţa cuscuta de pe plante; a separa seminţele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)
(Marele dicţionar de neologisme)
decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. şi pl. decuscútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DECUSCUTÁRE, decuscutări, s.f. Acţiunea de a decuscuta şi rezultatul ei. – V. decuscuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DECUSCUTÁRE s.f. Acţiunea de a decuscuta şi rezultatul ei. [< decuscuta].
(Dicţionar de neologisme)
DECUSCUTÁ vb. tr. a curăţa cuscuta de pe plante; a separa seminţele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)
(Marele dicţionar de neologisme)
decuscutá vb., ind. prez. 1 sg. decuscút, 3 sg. şi pl. decuscútă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări
(Dicţionar ortografic al limbii române)