decuvare

DECUVÁ, decuvez, vb. I. Tranz. A trage vinul din cada de fermentaţie în butoaie. – Din fr. décuver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DECUV//Á ~éz tranz. (vin) A trage din cadă în butoaie (după fermentare). /<fr. découver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DECUVÁ vb. I. tr. A trage vinul din cada de fermentat în butoaie. [< fr. décuver].
(Dicţionar de neologisme)

DECUVÁRE s.f. Acţiunea de a decuva; decuvaj. [< decuva].
(Dicţionar de neologisme)

DECUVÁ vb. tr. a trage vinul din cuva de fermentat în butoaie. (< fr. décuver)
(Marele dicţionar de neologisme)

decuvá vb., ind. prez.1 sg. decuvéz, 3 sg. şi pl. decuveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

decuváre s. f., g.-d. art. decuvării, pl. decuvări
(Dicţionar ortografic al limbii române)