dedețel dex - definiţie, sinonime, conjugare

dedețel

DEDEŢÉL s.m. v. dediţel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dedeţél (dedeţéi), s.m. – Anemonă (Anemona pulsatilla). – Var. dediţă, dediţel. Sl. dĕdŭ „bunic”, dĕdica „bunicuţ” (Spitzer, Dacor., III, 649; Candrea; Scriban), pe baza aspectului florii, cf. numele său german graues Bergmännchen. Cihac, II, 90, îl pune greşit în legătură cu dadă „doică”. – Der. dediţiu, adj. (Mold., albastru ca cerul).
(Dicţionarul etimologic român)


Cuvinte care încep cu literele: de ded dede dedet dedete

Cuvinte se termină cu literele: el tel etel detel edetel