dedicare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEDICÁ, dedíc, vb. I. 1. Tranz. A închina (cuiva) o operă proprie, în semn de omagiu sau de afecţiune; a hărăzi. 2. Tranz. şi refl. A (se) consacra unei idei, unei activităţi sau unei îndeletniciri. – Din lat. dedicare, fr. dédier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEDICÁRE, dedicări, s.f. Acţiunea de a (se) dedica. – V. dedica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEDICÁ dedíc tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicaţie; a închina; a consacra. 2) (viaţă, tinereţe etc.) A oferi în întregime; a destina; a consacra. /<lat. dedicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEDICÁ mă dedíc intranz. A se pune la dispoziţie în întregime; a se devota; a se consacra. /<lat. dedicare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEDICÁ vb. I. 1. tr. A închina cuiva (o carte, o operă artistică sau ştiinţifică proprie) ca omagiu. ♦ A consacra, a pune toate puterile în slujba unei idei, unei acţiuni. ♦ A rezerva o parte din timp pentru a se ocupa exclusiv de cineva sau de ceva. 2. refl. A se consacra (unui studiu, unei meserii etc.). [P.i. dedíc. / < lat., it. dédicare, cf. fr. dédier].
(Dicţionar de neologisme)

DEDICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) dedica. [< dedica].
(Dicţionar de neologisme)

DEDICÁ vb. I. tr. a închina (cuiva) o carte, o operă proprie, în semn de omagiu. II. tr., refl. a (se) consacra, a depune toate eforturile în slujba unei idei, a unei activităţi etc. (< lat., it. dedicare, după fr. dédier)
(Marele dicţionar de neologisme)

dedicá vb., ind. prez. 1 sg. dedíc, 3 sg. şi pl. dedícă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dedíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dedicáre s. f., pl. dedicări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEDICÁ vb. 1. a (se) consacra, a (se) închina. (A ~ cuiva o carte.) 2. v. consacra.
(Dicţionar de sinonime)

DEDICÁRE s. v. consacrare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de ded dedi dedic dedica

Cuvinte se termină cu literele: re are care icare dicare