deductiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

deductiv

DEDUCTÍV, -Ă, deductivi, -e, adj. Care procedează prin deducţie, care foloseşte deducţia. ♦ Formă fundamentală de raţionament în care gândirea se mişcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise. – Din fr. déductif, lat. deductivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEDUCTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care operează cu deducţii. 2) Care constă din deducţii; bazat pe deducţii. /<fr. déductif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEDUCTÍV, -Ă adj. Care procedează prin deducţie. [Cf. lat. deductivus, fr. déductif].
(Dicţionar de neologisme)

DEDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin deducţie; care foloseşte deducţia. (< fr. déductif, lat. deductivus)
(Marele dicţionar de neologisme)

deductív adj. m., pl. deductívi; f. sg. deductívă, pl. deductíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de ded dedu deduc deduct

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ctiv uctiv ductiv