defalcare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEFALCÁ, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părţi; a împărţi un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. şi.: defálc] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFALCÁRE, defalcări, s.f. Acţiunea de a defalca şi rezultatul ei. – V. defalca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEFAL//CÁ ~chéz tranz. 1) (părţi componente) A desprinde dintr-un tot. 2) (sume băneşti) A da la o parte dintr-un cont. 3) (proiecte, lucrări etc.) A repartiza pe etape sau la diferiţi executanţi. 4) (terenuri) A împărţi în loturi. /<fr. défalquer, lat. defalcare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFALCÁ vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A împărţi (o lucrare etc.) în mai multe părţi. [P.i. defálc, -chez. / < fr. défalquer, it., lat. defalcare].
(Dicţionar de neologisme)

DEFALCÁRE s.f. Acţiunea de a defalca şi rezultatul ei. [< defalca].
(Dicţionar de neologisme)

DEFALCÁ vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a împărţi (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părţi. (< fr. défalquer, lat. defalcare)
(Marele dicţionar de neologisme)

defalcá vb., ind. prez. 1 sg. defalchéz, 3 sg. şi pl. defalcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

defalcáre s. f., g.-d. art. defalcării; pl. defalcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEFALCÁ vb. v. scădea.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de def defa defal defalc

Cuvinte se termină cu literele: re are care lcare alcare