defavoare

DEFAVOÁRE s.f. (În sintagma) În defavoarea (cuiva) = împotriva interesului (cuiva), în dezavantajul (cuiva). – Din fr. défaveur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFAVOÁR//E f. : În ~ea (cuiva) în dezavantajul (cuiva); în dauna (cuiva). /<fr. défaveur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFAVOÁRE s.f. Discreditare, dizgraţie. ♢ În favoarea (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). [Pl. -oruri, gen. -rii. / cf. fr. défaveur].
(Dicţionar de neologisme)

DEFAVOÁRE s. f. discreditare, dizgraţie. o în ă (cuiva) = în dezavantajul (cuiva). (< fr. défaveur)
(Marele dicţionar de neologisme)

defavoáre s. f., g.-d. art. defavórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)