deferență dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEFERÉNT, -Ă, deferenţi, -te, adj. Plin de deferenţă; care arată deferenţă; respectuos; condescendent. – Din fr. déférent, lat. deferens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFERENŢĂ s.f. Respect, stimă, consideraţie deosebită; condescendenţă. – Din fr. déférence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFERÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care denotă deferenţă; plin de deferenţă; respectuos; condescendent. /<fr. déférent, lat. deferens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFERÉNŢĂ f. Sentiment de stimă înaltă faţă de o persoană; respect; cinste; consideraţie; condescendenţă. /<fr. déférence
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFERÉNT, -Ă adj. 1. Plin de deferenţă; respectuos, condescendent. 2. (Anat.) Canal deferent = canal care conduce spre exterior. [< fr. déférent, cf. lat. deferens].
(Dicţionar de neologisme)

DEFERÉNŢĂ s.f. Respect, stimă, consideraţie; condescendenţă. [Cf. fr. déférence].
(Dicţionar de neologisme)

DEFERÉNT1 s. n. (astr.) cerc mare pe care se deplasează centrul epiciclului planetelor aflate într-o mişcare uniformă. (< germ. Deferent)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEFERÉNT2, -Ă adj. 1. plin de deferenţă, respectuos, condescendent. 2. canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară. (< fr. déferent, lat. deferens)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEFERENŢĂ s. f. respect, stimă deosebită, consideraţie; condescendenţă. (< fr. déférence)
(Marele dicţionar de neologisme)

deferént adj. m., pl. deferénţi; f. sg. deferéntă, pl. deferénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deferénţă (stimă) s. f., g.-d. art. deferénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEFERÉNT adj. v. respectuos.
(Dicţionar de sinonime)

DEFERÉNŢĂ s. v. apreciere, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, onoare, preţuire, respect, stimă, trecere, vază.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de def defe defer defere

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta renta erenta