DEFETIŞIZÁ, defetişizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul de fetiş. – De4- + fetişiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFETIŞIZÁRE, defetişizări. s.f. Acţiunea de a defetişiza şi rezultatul ei. – V. defetişiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFETIŞIZÁ vb. tr. a face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul fetişist. (< de1- + fetişiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
defetişizá vb., ind. prez.1 sg. defetişizéz, 3 sg. şi pl. defetişizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
defetişizáre s. f., g.-d. art. defetişizării; pl. defetişizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFETIŞIZÁRE, defetişizări. s.f. Acţiunea de a defetişiza şi rezultatul ei. – V. defetişiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
defetişizá vb., ind. prez.1 sg. defetişizéz, 3 sg. şi pl. defetişizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
defetişizáre s. f., g.-d. art. defetişizării; pl. defetişizări
(Dicţionar ortografic al limbii române)