DEFETIŞIZÁ, defetişizez, vb. I. Tranz. A face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul de fetiş. – De4- + fetişiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFETIŞIZÁT, -Ă, defetişizaţi, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care şi-a pierdut caracterul de fetiş. – V. defetişiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFETIŞIZÁ vb. tr. a face ca un obiect, o idee etc. să-şi piardă caracterul fetişist. (< de1- + fetişiza)
(Marele dicţionar de neologisme)
defetişizá vb., ind. prez.1 sg. defetişizéz, 3 sg. şi pl. defetişizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFETIŞIZÁT, -Ă, defetişizaţi, -te, adj. (Despre obiecte, idei etc.) Care şi-a pierdut caracterul de fetiş. – V. defetişiza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
defetişizá vb., ind. prez.1 sg. defetişizéz, 3 sg. şi pl. defetişizeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)