deficient dex - definiţie, sinonime, conjugare

deficient

[Sinonime]
DEFICIÉNT, -Ă, deficienţi, -te, adj. Care are o insuficienţă organică sau mintală. ♦ Care produce mai puţin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăţi fizice sau psihice. Un deficient mintal. [Pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFICIÉN//T1 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care vădeşte deficienţe (organice sau mintale); cu deficienţe. Organism ~. Inteligenţă ~tă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă ~tă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFICIÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care are deficienţe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puţin decât trebuie. // s.m. şi f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [Pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].
(Dicţionar de neologisme)

DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puţin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficienţă mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)
(Marele dicţionar de neologisme)

deficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficiénţi; f. sg. deficiéntă, pl. deficiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deficiént s.m., pl. deficiénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEFICIÉNT adj. v. defectuos.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de def defi defic defici

Cuvinte se termină cu literele: nt ent ient cient icient