definitivare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEFINITIVÁ, definitivez, vb. I. Tranz. A da o formă definitivă; a încheia ceva. ♦ A face ca cineva să fie sau să rămână definitiv într-un post. – Din definitiv.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFINITIVÁRE, definitivări, s.f. Acţiunea de a definitiva şi rezultatul ei; (rar) definitivat. – V. definitiva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEFINITIV//Á ~éz tranz. 1) (obiecte, lucruri etc.) A aduce la o formă definitivă; a face să capete formă finală; a finisa. 2) (persoane) A numi definitiv (într-un post sau într-o funcţie); a confirma; a întări. /Din definitiv
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFINITIVÁ vb. I. tr. A da formă definitivă. ♦ A stabili definitiv pe cineva într-un post. [< definitiv + -a].
(Dicţionar de neologisme)

DEFINITIVÁRE s.f. Acţiunea de a definitiva şi rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor necesare pentru amenajarea părţii carosabile a unui drum în vederea modernizării acesteia. [< definitiva].
(Dicţionar de neologisme)

DEFINITIVÁ vb. tr. 1. a da formă definitivă unui obiect, unei lucrări etc. 2. a stabili definitiv pe cineva într-un post. (< definitiv)
(Marele dicţionar de neologisme)

DEFINITIVÁRE s. f. 1. acţiunea de a definitiva. 2. ansamblu de lucrări necesare pentru amenajarea părţii carosabile a unui drum în vederea modernizării. (< definitiva)
(Marele dicţionar de neologisme)

definitivá vb., ind. prez. 1 sg. definitivéz, 3 sg. şi pl. definitiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

definitiváre s. f., g.-d. art. definitivării; pl. definitivări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEFINITIVÁ vb. 1. a finisa. (Şi-a ~ romanul.) 2. a titulariza. (A ~ pe cineva în învăţământ.)
(Dicţionar de sinonime)

DEFINITIVÁRE s. 1. finisaj, finisare. (~ unei lucrări.) 2. titularizare. (~ în învăţământ.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de def defi defin defini

Cuvinte se termină cu literele: re are vare ivare tivare