deflector dex - definiţie, sinonime, conjugare

deflector

DEFLECTÓR, deflectoare, s.n., adj. I. S.n. 1. Dispozitiv utilizat pentru modificarea direcţiei unui curent de fluid. 2. Dispozitiv pentru ventilaţia naturală din încăperi, montat în exteriorul clădirilor, care foloseşte energia cinetică a vântului. II. Adj. Care serveşte în producerea deflexiunii. – Din fr. déflecteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFLECT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care produce deflexiune; producător de deflexiune. /<fr. déflecteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFLECT//ÓR2 ~oáre n. 1) Dispozitiv pentru deflexiune. 2) Sistem de ventilare naturală a clădirilor. /<fr. déflecteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFLECTÓR s.n. 1. (Fiz.) Dispozitiv cu care se deviază un fluid sau un flux electronic din direcţia în care curge. ♦ Dispozitiv din instalaţiile de ventilaţie care serveşte la evacuarea aerului viciat din încăperi. 2. Instrument pentru compensarea compasului magnetic. [< fr. déflecteur].
(Dicţionar de neologisme)

DEFLECTÓR, -OÁRE I. adj. care serveşte la producerea deflexiunii. II. s. n. 1. dispozitiv de deviere a unui fluid sau flux electronic din direcţia iniţială de curgere. 2. dispozitiv din instalaţiile de ventilaţie servind la evacuarea aerului viciat din încăperi. 3. instrument pentru compensarea compasului magnetic. (< fr. déflecteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

deflectór adj. m. (sil. -flec-), pl. deflectóri; f. sg. şi pl. deflectoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deflectór s. n. (sil. -flec-), pl. deflectoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de def defl defle deflec

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor ector lector