deflexiune

DEFLEXIÚNE, deflexiuni, s.f. 1. Abatere a unui curent de fluid din direcţia lui de curgere, cu ajutorul unui deflector. 2. Schimbare a traiectoriei unui fascicul de particule, încărcate electric, care se mişcă în vid sau într-un gaz rarefiat, cu ajutorul unui câmp electric sau magnetic exterior; deviere. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. déflexion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFLEXIÚN//E ~i f. Deviere a unui flux de electroni sau a unui curent de fluide de la direcţia iniţială. [Art. deflexiunea; G.-D. deflexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. deflexion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFLEXIÚNE s.f. 1. Stare a unui membru sau a unei părţi a corpului opusă flexiunii. 2. Deviere a curentului unui fluid sau a unui flux electronic din direcţia iniţială. [Var. deflecţie, deflecţiune, deflexie s.f. / cf. lat. deflexio, fr. déflexion].
(Dicţionar de neologisme)

DEFLEXIÚNE s. f. 1. stare a unui membru sau a unei părţi a corpului opusă flexiunii. 2. deviere a curentului unui fluid, a unui fascicul de radiaţii din direcţia iniţială. (< fr. déflexion)
(Marele dicţionar de neologisme)

deflexiúne s. f. (sil. -fle-) → flexiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEFLEXIÚNE s. (FIZ.) deviaţie, deviere. (~ unui fascicul de particule.)
(Dicţionar de sinonime)