deflorare

DEFLORÁ, deflorez, vb. I. Tranz. A rupe membrana himenului în urma unui act sexual, a unui examen ginecologic sau a unei intervenţii chirurgicale, a face să-şi piardă virginitatea; a dezvirgina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFLORÁRE, deflorări, s.f. Acţiunea de a deflora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEFLOR//Á ~éz tranz. A face să-şi piardă virginitatea; a dezvirginiza. /<fr. déflorer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFLORÁ vb. I. tr. A rupe membrana himenală, himenul; a dezvirgina. [< fr. déflorer].
(Dicţionar de neologisme)

DEFLORÁRE s.f. Acţiunea de a deflora şi rezultatul ei. [< deflora].
(Dicţionar de neologisme)

DEFLORÁ vb. tr. a face să-şi piardă fetele virginitatea; a dezvirginiza. (< fr. déflorer)
(Marele dicţionar de neologisme)

deflorá vb. (sil. -flo-), ind. prez. 1 sg. defloréz, 3 sg. şi pl. defloreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

defloráre s. f. (sil. -flo-), g.-d. art. deflorării, pl. deflorări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEFLORÁ vb. v. dezvirgina.
(Dicţionar de sinonime)

DEFLORÁRE s. v. dezvirginare.
(Dicţionar de sinonime)