DEFOLIÁ, defoliez, vb. I. Tranz. A provoca uscarea şi căderea frunzelor cu ajutorul substanţelor chimice în vederea grăbirii coacerii şi mecanizării lucrărilor de recoltare; a desfrunzi. [Pr.: -li-a] – Din lat. defoliare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEFOLI//Á ~éz tranz. (plante) A lipsi de frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanţe chimice, în scopul de a urgenta coacerea sau de a mecaniza recoltarea. [Sil. -li-a] /<lat. defoliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEFOLIÁ vb. I. tr., refl. A face să cadă frunzele (înainte de vreme). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < lat. defoliare].
(Dicţionar de neologisme)
DEFOLIÁ vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr. défolier, lat. defoliare)
(Marele dicţionar de neologisme)
defoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. defoliéz, 3 sg. şi pl. defoliáză, 1 pl. defoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. defoliéze; ger. defoliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEFOLÍA vb. v. desfrunzi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEFOLI//Á ~éz tranz. (plante) A lipsi de frunze (înainte de vreme) cu ajutorul unor substanţe chimice, în scopul de a urgenta coacerea sau de a mecaniza recoltarea. [Sil. -li-a] /<lat. defoliare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEFOLIÁ vb. tr. a face să cadă frunzele (înainte de vreme). (< fr. défolier, lat. defoliare)
(Marele dicţionar de neologisme)
defoliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. defoliéz, 3 sg. şi pl. defoliáză, 1 pl. defoliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. defoliéze; ger. defoliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEFOLÍA vb. v. desfrunzi.
(Dicţionar de sinonime)