deformare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) modifica, a(-şi) strica forma; a (se) sluţi, a (se) urâţi, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influenţa unor mişcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEFORMÁRE, deformări, s.f. Acţiunea de a (se) deforma şi rezultatul ei; deformaţie. ♢ Deformare plastică = procedeu de prelucrare a unui material, bazat pe producerea unor modificări plastice în scopul obţinerii de forme şi dimensiuni dorite. Deformare profesională = folosire mecanică în viaţa de toate zilele a cunoştinţelor şi a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii sale. [Var.: diformáre s.f.] – V. deforma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEFORM//Á ~éz tranz. 1) A face să se deformeze. 2) fig. (adevărul, realitatea) A prezenta în mod inexact. /<fr. déformer, lat. deformare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DEFORM//Á mă ~éz intranz. A-şi modifica forma primară; a-şi pierde forma iniţială. /<fr. déformer, lat. deformare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFORM//ÁRE ~ări f. 1) v. A DEFORMA şi A SE DEFORMA.~ profesională deprindere căpătată prin exercitarea unei profesiuni, folosită abuziv. 2) tehn. Operaţie de modificare a formei volumului sau suprafeţei unui material. [G.-D. deformării] /v. a deforma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEFORMÁ vb. I. 1. tr. A strica forma (naturală sau primitivă) a unui obiect; a sluţi. ♦ (Fig.) A reproduce inexact; a denatura. 2. refl. A-şi pierde forma primitivă. [< fr. déformer, it., lat. deformare].
(Dicţionar de neologisme)

DEFORMÁRE s.f. Acţiunea de a (se) deforma şi rezultatul ei; deformaţie. [< deforma].
(Dicţionar de neologisme)

DEFORMÁ vb. I. tr., refl. a(-şi) altera, a(-şi) modifica forma sau dimensiunile; a (se) sluţi. II. tr. (fig.) 1. a reproduce inexact; a denatura, a falsifica. 2. a modifica forma sau dimensiunile unui corp sub acţiunea unor forţe exterioare sau a unor eforturi interioare. (< fr. déformer, lat. deformare)
(Marele dicţionar de neologisme)

deformá vb., ind. prez. 1 sg. deforméz, 3 sg. şi pl. deformeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

deformáre s. f. → formare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DEFORMÁ vb. 1. a (se) strâmba, (pop. şi fam.) a (se) scofâlci. (Un obiect care s-a ~.) 2. v. desfigura. 3. v. scâlcia. 4. a ceda. (Un material care se ~ uşor.) 5. v. scâlcia. 6. a (se) corupe, a (se) strica. (O limbă care s-a ~ sub influenţa ...) 7. v. denatura.
(Dicţionar de sinonime)

DEFORMÁRE s. 1. strâmbare, (pop. şi fam.) scofâl-cire. (~ a unui obiect.) 2. v. desfigurare. 3. v. stâlcire. 4. v. scâlciere. 5. v. scâlcietură. 6. corupere, stri-care. (~ unei limbi.) 7. v. denaturare. 8. v. defor-maţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: de def defo defor deform

Cuvinte se termină cu literele: re are mare rmare ormare