DEFOSFORÁ, defosforez, vb. I. Tranz. A elimina fosforul din topitura metalică în procesul de elaborare a oţelului în cuptoarele cu căptuşeală bazică. – Din fr. déphosphorer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFOSFORÁRE, defosforări, s.f. Acţiunea de a defosfora şi rezultatul ei. – V. defosfora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFOSFORÁ vb. I. tr. A îndepărta fosforul din topitura metalică la elaborarea oţelurilor. [< fr. déphosphorer].
(Dicţionar de neologisme)
DEFOSFORÁRE s.f. Acţiunea de a defosfora şi rezultatul ei. [< defosfora].
(Dicţionar de neologisme)
DEFOSFORÁ vb. tr. a îndepărta fosforul din topitura metalică la elaborarea oţelurilor. (< fr. déphosphorer)
(Marele dicţionar de neologisme)
defosforá vb., ind. prez. 3 sg. defosforeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
defosforáre s. f., g.-d. art. defosforării; pl. defosforări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEFOSFORÁRE, defosforări, s.f. Acţiunea de a defosfora şi rezultatul ei. – V. defosfora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DEFOSFORÁRE s.f. Acţiunea de a defosfora şi rezultatul ei. [< defosfora].
(Dicţionar de neologisme)
DEFOSFORÁ vb. tr. a îndepărta fosforul din topitura metalică la elaborarea oţelurilor. (< fr. déphosphorer)
(Marele dicţionar de neologisme)
defosforá vb., ind. prez. 3 sg. defosforeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
defosforáre s. f., g.-d. art. defosforării; pl. defosforări
(Dicţionar ortografic al limbii române)