degazare

DEGAZÁ, degazez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta gazele dintr-un spaţiu închis sau de pe o suprafaţă solidă. 2. A îndepărta substanţele toxice de luptă din adăposturi, din încăperi, de pe îmbrăcăminte etc. prin ventilaţie sau cu ajutorul substanţelor neutralizante. – De⁴ + gaza. Cf. fr. d é g a z e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEGAZÁRE, degazări, s.f. Acţiunea de a degaza şi rezultatul ei. – V. degaza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEGAZ//Á ~éz tranz. (spaţii închise, suprafeţe gazate) A curăţa de gaze sau de substanţe toxice prin ventilaţie sau cu ajutorul unor procedee speciale. /de + a gaza
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEGAZÁ vb. I. tr. A îndepărta gazele (dintr-un spaţiu închis, de pe o suprafaţă). ♦ (Spec.; mil.) A îndepărta gazele de luptă dintr-un anumit loc. [< de- + gaza].
(Dicţionar de neologisme)

DEGAZÁRE s.f. Acţiunea de a degaza şi rezultatul ei. [< degaza].
(Dicţionar de neologisme)

DEGAZÁ vb. tr. 1. a îndepărta substanţele gazoase dintr-un spaţiu închis, de pe o suprafaţă. 2. (mil.) a îndepărta gazele toxice de luptă dintr-un anumit loc. (< fr. dégazer)
(Marele dicţionar de neologisme)

degazá (a ~) vb., ind. prez. 3 degazeáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

degazáre s. f., g.-d. art. degazắrii; pl. degazắri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

degazá vb., ind. prez. 1 sg. degazéz, 3 sg. şi pl. degazeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

degazáre s. f. → gazare
(Dicţionar ortografic al limbii române)