degerat

DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorţi de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin îngheţare; a îngheţa. – Lat. degelare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEGERÁT, -Ă, degeraţi, -te, adj. 1. (Despre oameni şi animale sau despre părţi ale corpului lor) Cu degerături; îngheţat. 2. (Despre plante, fructe, legume) Atins, stricat de ger. – V. degera.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre fiinţe) A căpăta iritaţii sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părţi ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorţi de frig; a îngheţa. 3) (despre plante, legume) A-şi pierde calităţile şi puterea de germinaţie, fiind atins de ger. /<lat. degelare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEGERÁ//T ~tă (~ţi, ~te) v. A DEGERA. ♢ A nu face (sau a nu plăti) nici (sau cât) o ceapă ~tă a nu avea nici o valoare; a nu valora nimic. /v. a degera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

degerá (déger, degerát), vb. – A îngheţa, a se congela. – Mr. dzeadzir, dzidzirare. Lat. *dĕgĕlāre, var. pop. de la gĕlāre (Puşcariu 496; Candrea-Dens., 733; REW 3714; Tiktin; Candrea). – Der. deger, s.n. (îngheţ), formaţie artificială, fără circulaţie reală; degerătură, s.f. (îngheţ; obiect congelat sau stricat de îngheţ; umflătură, leziune cauzată de frig).
(Dicţionarul etimologic român)

degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. şi pl. dégeră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DEGERÁ vb. a îngheţa. (A ~ în mijlocul câmpului.)
(Dicţionar de sinonime)

DEGERÁT adj. îngheţat, (prin Munt.) mereu. (Om ~.)
(Dicţionar de sinonime)