degivrare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DEGIVRÁ vb. I v. dejivra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DEGIVRÁRE s.f. v. dejivrare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DEGIVR//Á ~éz tranz. (suprafeţe care vin în contact cu aerul umed la temperaturi joase) A curăţa de stratul de givraj. /<fr. dégivrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DEGIVRÁ vb. I. tr. A înlătura straturile de chiciură sau de gheaţă formate pe anumite suprafeţe (metalice). [Var. dejivra vb. I. / < fr. dégivrer].
(Dicţionar de neologisme)

DEGIVRÁRE s.f. Acţiunea de a degivra şi rezultatul ei; degivraj. [Var. dejivrare s.f. / < degivra].
(Dicţionar de neologisme)

degivrá vb., ind. prez. 1 sg. degivréz, 3 sg. şi pl. degivreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

degivráre s. f., pl. degivrări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: de deg degi degiv degivr

Cuvinte se termină cu literele: re are rare vrare ivrare