DEGRADÁ, degradez, vb. I. 1. Tranz. A înjosi. 2. Tranz. (Mil.) A pedepsi prin luarea gradului, a lua gradele. 3. Refl. A ajunge într-o stare de decădere. 4. Refl. (Despre sisteme tehnice, obiecte, materiale) A se strica, a se deteriora, a se ruina. 5. Tranz. şi refl. (Despre terenuri) A deveni sau a face să devină neproductiv. – Din fr. dégrader, lat. degradare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEGRADÁRE, degradări, s.f. Acţiunea de a (se) degrada şi rezultatul ei; degradaţie. 1. Înjosire. 2. (Şi în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetăţeneşti. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micşorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ♢ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltraţie, care determină schimbarea fertilităţii acestora. – V. degrada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DEGRAD//Á ~éz tranz. (militari) A lipsi de grad sau a coborî în grad. /<fr. dégrader, lat. degradare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEGRAD//Á mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcţioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-şi pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁRE s.f. Acţiunea de a (se) degrada şi rezultatul ei. ♦ Stricare; decădere; degradaţie. ♢ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasării de teren; reducere treptată a înălţimii reliefului prin acţiunea distructivă exercitată de agenţi geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ♢ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. dégrader, it. degradare)
(Marele dicţionar de neologisme)
degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. şi pl. degradeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
degradáre s. f. (sil. -gra-) → gradare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.
(Dicţionar de sinonime)
DEGRADÁRE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (~ calităţii unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. v. înjosire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DEGRADÁRE, degradări, s.f. Acţiunea de a (se) degrada şi rezultatul ei; degradaţie. 1. Înjosire. 2. (Şi în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetăţeneşti. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micşorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ♢ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltraţie, care determină schimbarea fertilităţii acestora. – V. degrada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DEGRAD//Á mă ~éz intranz. 1) A ajunge în stare de declin moral; a decădea; a se corupe; a se perverti; a se vicia; a se declasa; a degenera. 2) (despre sisteme tehnice sau obiecte materiale) A înceta să funcţioneze normal; a se deteriora; a se strica. 3) (despre terenuri agricole) A-şi pierde productivitatea. /<fr. dégrader, lat. degradare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DEGRADÁ vb. I. 1. tr. A înjosi. ♦ A strica. 2. tr. A destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (spec.; mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). 3. tr., refl. A decădea; a (se) strica, a (se) deteriora. ♦ (Despre un teren) A deveni sau a face să devină neproductiv. [< fr. dégrader, it., lat. degradare].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁRE s.f. Acţiunea de a (se) degrada şi rezultatul ei. ♦ Stricare; decădere; degradaţie. ♢ Degradarea terenurilor = proces de deformare a terenurilor, ca urmare a eroziunii sau a deplasării de teren; reducere treptată a înălţimii reliefului prin acţiunea distructivă exercitată de agenţi geomorfologici externi. ♦ Defertilizare. [< degrada].
(Dicţionar de neologisme)
DEGRADÁ vb. I. tr. 1. a înjosi. ♢ a strica. 2. a destitui pe cineva dintr-o funcţie, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă). II. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava. 2. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza. (< fr. dégrader, it. degradare)
(Marele dicţionar de neologisme)
degradá vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. degradéz, 3 sg. şi pl. degradeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
degradáre s. f. (sil. -gra-) → gradare
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DEGRADÁ vb. 1. v. ruina. 2. v. deteriora. 3. v. ponosi. 4. v. deprecia. 5. a se prosti. (Marfa asta s-a ~ de tot.) 6. v. decădea. 7. v. înjosi.
(Dicţionar de sinonime)
DEGRADÁRE s. 1. v. ruinare. 2. v. deteriorare. 3. v. ponosire. 4. v. depreciere. 5. prostire. (~ calităţii unei mărfi.) 6. decădere, declasare. (~ cuiva din cauza băuturii.) 7. v. înjosire.
(Dicţionar de sinonime)